Ciudata dragoste

 

Ciudată este dragostea noastră,

Nu ne vedem niciodată,   ca doi orbi

Închinându-se la aceeași icoană,

Îmi lipesc urechea de calculator,

Aud voci,  Orfeu, Euridice?

Absență umilitoare sau nu?

Spațiul seamănă cu un uter ori cu o deltă.

Ne zărim printre trestii, unde e fiica Faraonului?

Prin transparență vom ajunge pe un tărâm mirific

Acolo te voi întâlni, te voi lua în brațe.

A trecut un secol, mi-ai spus,

Mai mult decât trecerea prin Sinai.

Trebuie doar să mergem înainte,

Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna.

Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii,

șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută.

Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge.

Ochii viciului  străpung întunericul ca două flăcări albastre.

Îți aprind  umerii, brațele, sânii,  caută centrul plăcerii.

Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut,

Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia

O nesfârșită oboseală ne   așteaptă matern.

BORIS MARIAN