Amenințări

Amenințări

 

Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,

Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,

 
Altcineva mă înjură de strămoși, dar

ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE

ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,

Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,

 
Tu ai trecut zâmbind viclean,

 
Prin mine sau pe lângă,

Din haos înghețat ne-am rupt

 
și-am renăscut din goluri.

 
Hipnoză, vis, delir nocturn,

 
Tu nu poți înțelege,

tu ai un paznic taciturn

și gusturi răsburgheze,

 
parfumul de femeie doar

îmi amintește-o strofă,

 
eram abia un biet școlar

îndrăgostit de profă,

acum privesc îngândurat,

 
mor amintiri sublime,

nu mai trimite-amenințări,

gândește-te al tine.  

La șase a luni descopereai

Că e rotund Pământul,

Alunecai, cădeai, credeai

Că e de vină vântul,

La zece ani erai iubit,  

Vorbeai de Goldie Hawn,de Liz,

La două și șapte doar,

La Nobel te-ai înscris.

Acum ai șaptezeci-optzeci,

Înalt , frumos, puțini zevzeci

Te mai salută  surâzând,

Vânare-i totul doar de vânt.

În abandon, bonton, bonjour,

Am abdicat de la  Goncourt,

abilitând, am abjurat

tot era un fleac, un drac.

Te abordez, te transvazez

Ca pe-un varan de la Suez,

Dezamăgiții mei confrați

Neconsolați, napartajați.

Abundă lumea de poeți,

Unii mai chei, alții mai creți,

Unii veniți din Yale, Oxford, ,

Cambridge, Cornell, o, Rapoport,

Accelerați, iubiții mei,

Et ego sunt poet, mișei

se nasc în mediul bacterian,

eu râd de Bran și plâng  pe Stan.

Nu mă-nțelegeți iar greșit,

E criză,  mare deficit.

BORIS MARIAN