Orga nebună
Se ridică
nebunia în două picioare, ,
țopăie ,
plânge cu lacrimi de crocodil,
e plină de
sânge, poartă mănuși albe, ,
par niște
aripi de rechin.
Nu este
clipă de pierdut,
Se clatină
zidurile, orga tot cântă,
Orgolioasa orgă
de lut,
O furie de
undeva, de lângă.
La-li-lo-la, do-fa-mi-sol,
Mă fugărește,
latră la mine,
Ce e cu
tine, în care rol
Încerci să
te afirmi în lume?
Cine este
organistul nebun,
Ba eu, ba
tu, ba un intrus,
Ne cântă
orga pe ultimul drum,
Orga-i
tăcută, eu parcă-s dus.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu