Îndurare

Îndurare

 

Se-ndură cerul de mine,

Sunt critic, prea sunt criticat,

Drumu-i abrupt, strălumine

Prin crengile-brațe străbat.

Lăsați mohorâtele pagini.

Neînduplecatele  legi,

Uitate-s  atâtea imagini

Din cărțile vechilor regi.

Miasmele  urii și fricii

Mai stăruie-n suflete, dar

Priviți  ce senin este cerul

Când treci peste norii-hotar.

Sfielnic este gându-nainte

De a ajunge  cuvânt,

Lăudat fie cel care minte

Că  ultimul drum e-n mormânt.

Să mergem privind doar în urmă,

Acel  Început  neîntinat,

Să nu alergăm ca în turmă,

Ne-ntoarcem la Primul Păcat.

Cunoașterea, dragostea  Evei,

Acel Adam  prea naiv,

Lăudate-s puterile sevei

Materne, impulsul nativ.  

BORIS MARIAN