Jocul cu Moartea
Hai să jucăm un joc, dragă Moarte,
Așa cum ne jucam de-a
hoții și vardiștii,
țurca, republică vrem
ostași, joacă băiete,
eu mă ascund, Tu vii și spui, te-am prins,
acum am să te sărut, o, nu, mai am o prietenă,
mai bine ne citim poeme, până ne vine rău,
care pe care, ne răzimăm de același gard vechi,
ai să spui, pardon, nu erai tu acela,
m-ai sărutat din greșeală, uneori mi-este tare dor de Tine,
când vii, iar nu Te doresc, Tu chiar nu Te superi niciodată?
Nu mi-ai spus de unde
vii, prea ești discretă,
Aștept un răspuns, ca o armată rătăcită în câmpul dușman,
Ai să spui, gata, eu, nu,
nu este gata,
Pune-mă la colț, pedepsește-mă,
dar nu mă lăsa în aceeași clasă,
Repetent, uite, promit,
în anul viitor am să Te ascult,
Dar tu știi că eu mint.
Acesta e singurul meu păcat.
Parcă ai fi fată mare, nu greșești niciodată.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu