A crede

A crede, a verde, a roșu, a mov,

Paradoxală Nikonoff,

Criterii naive, molipsire,

Capul pe tavă și opintire,

Ne turmentăm fără soluții,

severitatea constituții,

melancolie, molie slabă,

plimbă-mă , diavole, în roabă,

more geometrico, un, doi,

vi l-am adus pe Baraboi,

ce hormonală-i poezia,

dar asta nu simte scrumbia,

Noe și Lot se iau de mână, 

Plouă cu broaște de la stână,

Vai ce tristețe, vai ce–cum este,

Mai spune Brico o poveste,

De când sunt sincer , nu mă crede

Nici tata moșului din LD,

Cu Origene fac echipă,

Risipă-i moartea, ce risipă.

BMM

Mă sfâșie o vioară la subțiori, străpunge

Durerea de la creștet ajunsă la genunche,

De nu scriu azi versetul, poemul, voi ucide

Pe omul ce se cheamă ciudat, ăst Tucidide.

Privește lacrimi, sânge, viol și abandon,

Trombonul nu e glumă,  că e și el un om.

Potop, incendii groase, Sodome și Gomorre,

Mă simt și eu un arbor cu sânge și horore,

Nimic nu stinge marea lumină din vecie,

Nu mor nebunii, zeii, e doar închipuire,

Groparii sapă veseli la groapa mea, groparii,

Le dau un șip de whiskey și chem la joc ursarii,

Din Bronx, din bronz, din criță puterea tot se sfarmă,

Grăbește  endul cărții cel ce învață karma,

Democrația-i boală curată ca o troacă,

Ne fură-n libertate și-n lanțuri  mintea seacă,

La Frankfurt nu se fură, în Peru nu cad perii,

Eu te-am văzut , iubito, cum te dedai la jderii

Cu chip de om, planoare cad în picaj pe frișcă,

De la un timp pe mine și Dumnezeu mă pișcă.

BMM