Solemn un sol zeiesc pe scări,
Venea mai mult ,
deh, rostogol,
îl așteptau un brici,
jumări,
era miop și foarte gol,
din gâtul său ieșeau
doi pui
de vârcolaci fără de
dinți,
o, Chrisotomos, suie, sui
la Raiul nostru cu părinți.
Thalassa , Assa îngâna
Mulțimea cenușie,
trist,
Heine balade rescria,
Noi ne vorbeam, Shalom, my Christ.
Că nici un munte nu e drept,
Copacii cad la vremea lor,
Port semnul
misterios pe piept,
Nestinsul foc, dar
apelor.
Să nu ne lepădăm de noi,
Pe lespezi cad în picuri
grei
Sânge și lacrimi, why my boy?
De ești artist, poți fi
ca ei,
Poți fi profet și să redai
Speranța revenirii-n
Rai.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu