Cabalistul gascon nu avea palton,

Nu avea nevoie, se hrănea cu aloe,

Litere și cifre, coduri trase-n fibre,

Nemurire amplă  sub o biată lampă,

Înnegri trei pagini, toate doar cu versuri,

Victime,  violuri, mizerii și șperțuri,

Dar neîntinată  este poezia,

Este feminină, naște doar iubirea.

Să vedem ce fructe mai scoate pământul,

Fructe otrăvite, otrăvit e gândul,

Noi nu vom muri, Domnul , doar El știe,

Peste valuri trece Duhul veșniciei,

În zadar căința, în zadar  părerea,

Viitor de ceață, temeri și mistere.

  

o

§