Când urci pe munte, cărări sunt multe,

Revin coșmaruri, nu pierde haruri,

Că se termină, ori doar începe,

Tu  înțelege, să nu te lepezi,

Nici poezia nu stă mai bine,

Caut-o sub lespezi și sub ruine.

Dar nu ne plângem, e scurt exilul,

Vine și sfarmă arta edilul,

Cuibul de pasăre cade, mor puii,

Redă viața, lacrima suie.

Măștile madororiene, ah, Irene, ce mi-este lene,

Îndură-se cerul și fierul,  să nu rătăcești,

Corăbierul în plină furtună

Unge o pâine cu magiună, tragic magiunul,

Tu caută drumul, că e sălbatic, anul sabatic,

Cine mă sună? Prințesa  nebună,

Nu cred în tine, prințesă a morții,

Caută  artiștii, găsi-vei   hoții,

Nu mor artiștii, nu mor nici hoții,

Marele om se duse-n pământ.

Noi  îl urmăm pe rând,

Soarele către apus,

În ochii tăi s-a ascuns,

Lebede albe-n văzduh,

Șerpii așteaptă sub stuh,

Poate un fundament

Se nalțăi

Chiar în prezent?

Liberi suntem , ce scrii

Prietene colibri?