Prietene, omule negru, vino cu mine

Sub bolțile îndurerate de  timp,

Eu nu scriu nimic gratuit, simt absurdul,

Nu pot face nimic de nu-l simți.

Ziua nimic nu se-ntâmplă, e bine, ok,

Noaptea un glonț îmi trece prin tâmple,

Găsim uneori cadavre pe chei.

 Suzana se duce, se duce, unde anume, de ce ?

Ea este zâna mea dulce,  e cruce,

 Dați-vă jos, vă rog, sil vu ple.

Pleacă un mort din draga Marsilie, dragă,

De la Toulouse vin lotreci  și lilieci,

Mai apare și Pancho Villa,

Paznic să fii unde vrei, la Moeci.

Eu îmi urez viață lungă, pe dungă,

Dar am luat-o , se pare, pe lângă, pe strungă.

  

   |