Surorile Durerii locuiau la etaj,

Nicio speranță, este a treia criză,

Noapte de noapte, o eventuală fantă,

Până și morții văd lumânările,

Lumea aceasta se îndepărtează,

Nu mai este corabia mea,

Un gnomon dubios, două dureri paralele

Se intersectează,

Maleficiență trucată, m-am înarmat

Cu multă frică, devin imun,

Anul pleacă într-un nor,  ne promite un viitor,

Frunte umedă, ochi albi, fug în grabă baobabi,

Ce  culoare  duc la bar? Sânge roșu în pahar.

Ce-i comun nu pare bun, vinde droguri la Rangoon.

Dezbrăcat la suflet pare  omul dublu  pe picioare,

Fir de iarbă-n barbă, des, dialectic ne dă ghes,

El ne scpă de dușmani,  frig cinstit la Magadan.

Acul de cusut străpunge inima, iubire-ajunge,

Vreau să fiu sihastru iar, să ajung în calendar.

Lemn cu lemn să ne-nfrățim, cedri falnici să-nmulțim.

Fiecare e liber să cadă, ca fructele, oglinzile  aleargă chipurile,

Suntem simple sugative, ne iubesc florile uscate, îăntre file,

 Poezia ne aburește, precum vinul fiert,

fier topit   curge în vinele noastre, nu putem fi arați ca pământul,

noi nu vom fi pământ, pământul nu râde,nu plânge,

este vecinul nostru ursuz, iubito, noi nu vom fi pământ,

ne vom roti mereu în jurul aceleiași flăcări,

ca fluierul în jurul propriului trup.