Atila era biciul lui Dumnezeu,

Eu mă feresc de propriul eu,

Prea multe gânduri îmi dă, mă lipsește

De idealul unui creier de pește.

Pe-un perete am pus doar poze cu tine,

La bază crescu  un firav mărăcine,

Este semn că exiști și că eu mai exist,

Am venit, un cocor rătăcit din Egipt.

M-ai primit , radiai ca un mac rupt prea brusc,

Cei iviți cam prin mai au ceva înnăscut,

Au R magnetique, mă lipesc , zece bani,

Moștenire dedic trei poeme pe an,

Cu trei ochi te privesc, cu privirea ajung,

Unde nimeni nu fu, în altarul burgund.

************************************

Mă urmărește moartea peste tot,

Ne întâlnim întâmplător, tot cu netot,

Ea – mână grea, eu nu mă las,

O păcălesc, o duc de nas,

Caut arme noi, ea se retrage,

În alte nopți aud cum rage, 

Eu nu știu când s-o termina

.

******************************

Doamne, mii de cărți se pot scrie

despre mișelie, despre prostie, ,

dar ce urmează? O groază,

un critic devorator va fișa istoria lor,

slovele latră, miaună, rag,

magnetizează pasiunile, tac,

stau la fereastră, văd cum tăciuni

cad peste albele noastre minuni,

creierul umblă, e material,

ca orice fleică din Madagascar,

ca orice neică, doar în biserică

vine lumina și nu-i cadaverică,

fu numai unul, se-adună alți doișpe,

nu sunt apostoli, numai turiști de la Bristol și Boston,

văz un picior subțire de capră,

n-o fi cumva  diavoliță mai coaptă?  

Că psihologul terapeut, este plecat

la gustat și beut, dă-mi combustibil,

ascunde atent, bomba , fitilul și un sentiment.

=========

El ne ține în palmă, buni și răi, ca și amestecații,

darul Său este viața, și aici și acolo,

singura cale este să mergi pe cărarea scrisului,

mulțumind la fiecare răspântie,

unde este acasă? Acel acasă spiritual?

Cunoști sărutul?  Unul este etern.

Murim între două poeme sau două săruturi?

Există oamenii -livadă.

„Mare e moartea , peste măsură,

suntem ai ei cu sărutul pe gură”,

da , Irinucă,așa este, dar am trecut de multe ori

de limită, sora mea trăiește, este mereu fericită,

cum spunea tizul meu, „         Sora mea, viața”,

cum de nu l-am întâlnit, am fost aproape,

la câțiva kilometri și doi-trei ani,

nici nu mă deranja că el era Omar, iar ea Julie.

Arta nu ține cont de nume., cutume,

Eu pot iubi chiar orice zboară.

E vară.The long hot summer.

Homer, homarul homer.

.