Se făcea că toate casele fuseseră rechiziționate, oamenii  erau nevoiți să  vină cu noi dovezi de proprietate, notarii   fuseseră arestați, le țineau loc niște grefieri ieșiți la pensie, la magafoane se anunța mereu același îndemn- fiți calmi, nu produceți panică. Eu cu Hanka umblam de mână, rămăseserăm fără casă, ne-am decis să luăm un vcapor, La Plata spe Brazilia, dar  călătoria nu era de buni auguri, trebuia să vină un amic cu noi, omul se plângea de dureri de burtă, a murit după trei zile, actele erau la el, cineva a anunțat că vasul se va scufunda după trecerea ecuatorului, se făcuse foarte cald, am ajuns totuși în Argentina. Hanka suferise un șoc, nu mă mai recunoștea, venea în fiecare seară în cabina mea și-mi povestea aceleași grozăvii din Polonia, o iubeam, încercam să o sărut, dar buzele ei erau reci ca gheața.  Înainte de plecarea mea la New York unde aveam o conferință de susținut, Hanka a dispărut. N-am uitat-o  niciodată. Am aflat că se afla într-o clinică de boli nervoase.Cineva mi-a spus că a fost găsit un cadavru într-o haltă din Honduras, semăna cu Hanka.

Nu l-am crezut. După  mai mulți ani , a venit un amic din copilărie, mi-a spus că Hanka este tot la Buenos Aires, are familie, copii, nepoți, îmi trmite salutări și mii d scuze. Eu eram , de fapt, într-un spital, nu voiau să-mi dea drumul. Dar am să încer să fug la ea.