Se făcea că toate casele fuseseră rechiziționate,
oamenii erau nevoiți să vină cu noi dovezi de proprietate,
notarii fuseseră arestați, le țineau
loc niște grefieri ieșiți la pensie, la magafoane se anunța mereu același
îndemn- fiți calmi, nu produceți panică. Eu cu Hanka umblam de mână,
rămăseserăm fără casă, ne-am decis să luăm un vcapor, La Plata spe Brazilia,
dar călătoria nu era de buni auguri,
trebuia să vină un amic cu noi, omul se plângea de dureri de burtă, a murit
după trei zile, actele erau la el, cineva a anunțat că vasul se va scufunda
după trecerea ecuatorului, se făcuse foarte cald, am ajuns totuși în Argentina.
Hanka suferise un șoc, nu mă mai recunoștea, venea în fiecare seară în cabina
mea și-mi povestea aceleași grozăvii din Polonia, o iubeam, încercam să o
sărut, dar buzele ei erau reci ca gheața.
Înainte de plecarea mea la New York unde aveam o conferință de susținut,
Hanka a dispărut. N-am uitat-o
niciodată. Am aflat că se afla într-o clinică de boli nervoase.Cineva
mi-a spus că a fost găsit un cadavru într-o haltă din Honduras, semăna cu
Hanka.
Nu l-am crezut. După
mai mulți ani , a venit un amic din copilărie, mi-a spus că Hanka este
tot la Buenos Aires, are familie, copii, nepoți, îmi trmite salutări și mii d
scuze. Eu eram , de fapt, într-un spital, nu voiau să-mi dea drumul. Dar am să
încer să fug la ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu