Cercul avea margini moi, naumice,
Călăreții fără cap treceau cu
zgomot,
Ferigi caustice, un copil gotic
distrugea orașul,
Zâmbea, arăta două degete, cașul,
părinții s-au înecat în Pacific,
de atunci orcile nu mai atacă
scientific,
iubirea de copii învige mereu,
joacă
milonga și Dumnealui Dumnezeu.
Aproape-s serbările , serul e
pregătit,
Lumina se cațără, nu am lumină,
orbit,
Numai cocoșii mai țin socoteala, e strict,
Se joacă de-a melcii Mahler și
doi sapienți,
Electra și Sappho se mărită,
pacienți
Le felicită, atâtea fețe, nebuni?
Boul Apis își pierde puterea, e beat,
Delapidează porcul gunoiul din Calafat.
Mă străduiesc să spun ce ar fi
util,
Pășesc și dincolo de limite,
retractil,
Totul tremură, dragă Mimi, eu te
Iubeam în anul nouă sute și he.
Vertijul nemuririi se stinge, așa-i?
Batalionul de mutilați din Kassai,
Mai dă-mi, băiete, ciorbă de
potrocel,
O leacă de rachiu și un os de
miel,
Azi vom muri precum actorii pe drum,
Totul pare solemn și nu se vede
de fum.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu