Săgeata a nimeri în perete, pe Marte creștea un burete,
El se numea Goya, rudă cu mister Aloia,
Eu sunt durerea , îmi zice, șase cu șase , arșice,
Sunt foamea, sexul, sunt cerul, deschideți, veni gunoierul,
Cenușă am fost, acum Phoenix, iubirea recheamă un p…

Solemn un sol zeiesc  pe scări,
 Venea mai mult , deh,  rostogol,
îl așteptau  un brici, jumări,
era miop și foarte gol,
din gâtul său ieșeau  doi  pui
de vârcolaci  fără de dinți,
o, Chrisotomos, suie, sui
la Raiul nostru cu părinți.
Thalassa , Assa îngâna
 Mulțimea  cenușie,  trist,
Heine   balade  rescria,
Noi ne vorbeam, Shalom, my Christ.
Că nici un munte nu e drept,
Copacii cad la vremea lor,
Port semnul   misterios pe piept,
Nestinsul foc,   dar apelor.
Să nu ne lepădăm de noi,
Pe lespezi   cad  în picuri  grei
Sânge și lacrimi, why  my boy?
De ești artist, poți fi   ca ei,
Poți fi profet și să redai
Speranța   revenirii-n Rai.
BMM    


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu